Dezamăgirea supremă

M-am chinuit vreo 3 luni să ajung în Dante Cafe.

3 LUNI, ‘MI-AŞ CRACII.

Ca să ajung astăzi şi să observ cât de cozy şi intim este locul şi ce meniu drăguţ au şi…TELEVIZORUL.

Ar fi putut deveni unul dintre locurile mele preferate. M-aş fi putut duce acolo să citesc ceva, să-mi fac o temă, să stau când plouă. Dar…TELEVIZORUL! De fapt,nu ştiu dacă TELEVIZORUL e de vină, ci simplul fapt că sunt atât de lazy-asses încât nu se ocupă de un playlist muzical de doamne-ajută, potrivit unui asemenea loc. Nu, frate. Dă TELEVIZORUL pe MTV şi lasă-l să răcnească. Am ascultat pohui şi perne moi şi am văzut un clip cu o tipă surdă care face balet. M-am întrebat ce căcat fac cu viaţa mea.

Aparent, eu şi Vlad am avut norocul de a fi ultimii beneficiari ai limonadei lor, că au mai venit doi tipi după, au cerut limonadă şi le-au spus că nu mai au. Lămâi, sau ce?

Şi tipa nu ştia parola de la WiFi. Mi-a spus că nu merge conexiunea lor, dar tind să cred că nu ştia parola. Seems more legit.

Frate, dacă tot vrei să faci ceva bun cu localul tău, de ce nu te ocupi în detaliu? Mie chiar îmi place locul ăla, dar dacă mă obligi să ascult muzică avortată, nu mă mai vezi la ochi.

Urăsc locurile cu muzică proastă. Şi, mnah, o să spuneţi că-s cu fiţe, că muzică bună nu e doar ce ascult eu (ba da), dar, dacă tot vrei să pui muziCĂ COmercială, măcar nu lăsa TELEVIZORUL să meargă. Că ăla are şi reclame.

Nu mă mai întorc în Dante.

Advertisements

Leave a Potato

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s