Urăsc societatea şi îmi urăsc prietenii

Nu vrea nimeni să meargă cu mine la mare. De ce?

Înţelegeam dacă îi invitam să-mi zugrăvească casa pe-afară, să-mi cultive un lan de grâu sau să-mi construiască un Jay Jay the Jet Plane, dar i-am chemat în vacanţă, ffs. Vacanţă, concediu, timp liber, mâncare, alcool, suc de aloe, femei, CĂCAT.

Asta e problema când eşti puţin pedobear şi marea majoritate a amicilor tăi se învârt în jurul vârstei de 17 ani. Şi să nu mai vorbim de disconfortul creat atunci când prietenul tău e atât de alb încât se arde până şi de la lumina lunii.

Am fost refuzată şi dezamăgită din toate părţile, până în punctul în care am decis să urăsc pe toată lumea şi să mă duc singură.

Hello, doar pentru că eu mă detest, nu înseamnă că şi tu ai voie să faci asta.

Eh, dar totul e bine. There is a light that never goes out. My computer screen.

tumblr_mqp77eNW241rsyy48o3_400

Glumeam, mă. Nu vă urăsc. Pe toţi.

Advertisements

Leave a Potato

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s