Cum să te pregăteşti pentru bac. Ghid practic.

Din ce am observat din search terms, mulţi oameni ajung aici întrebându-l pe Sir Google cum să înveţe mai eficient pentru bac, cum să ia bacul, dacă e greu, so on and so forth. Aşa că m-am hotărât să scriu ceva cât de cât folositor, întrucât până acu’ nu am făcut decât să mă plâng de cât de mult mă enervează atitudinea superioară a absolvenţilor de mate-info. Deci.

Dacă vrei să iei bacul, în primul rând, mergi dracului la şcoală. E imperios necesar. Serios. Nu te mai păcăli că stai acasă să înveţi în particular. Du-te la ore. Şi, dacă tot eşti acolo, ce-ar fi să fii şi atent? Mă-ta şi tac-tu nu-ţi plătesc abonamentul ca să stai pe facebook în timpul orei de istoriei. Dacă eşti atent în clasă, ţi-ai rezolvat 75% din probleme.

Concentrează-te măcar semestrul ăsta. Mai ai câteva luni. Nu mori dacă nu mai ieşi în club în fiecare seară. Crede-mă, nu-ţi pierzi prea mult din tinereţe şi chiar merită. Bacul nu e greu. Ştiu că pare imposibil, că ai emoţii, că, practic, te caci pe tine de frică, dar nu e greu. Şi o să-ţi dai seama de asta abia după ce îl dai. Mai ştii cât de emoţionat ai fost de primul sărut şi cât de lame ţi se pare acu’? Cam aşa e şi cu bacul. Trebuie să treacă mai întâi.

Citeşte, în pula mea! Decât să pierzi timpul citind 50 de comentarii ale aceleiaşi cărţi, ia căcatul ăla de carte şi citeşte-o cu atenţie. Ba chiar s-ar putea să te trezeşti că-ţi place. După ce termini (that’s what she said), poţi să-ţi dai seama că toate balivernele ălea pe care ţi le-a predat profesorul sunt logice şi poţi face şi singur conexiunile. Ai o bază de referinţă, ceea ce înseamnă că nu mai există riscul să uiţi vreo parte şi să te blochezi.

Învaţă în fiecare zi ce ţi s-a predat. Aşa, vei ajunge înainte de bac cu toată materia învăţată şi nu va mai trebui decât s-o recapitulezi. Eu ştiu că ţi-e lene şi că tu nu eşti un tocilar ratat care stă să înveţe în fiecare zi, dar dacă nu depui niciun pic de efort şi te plângi că pici bacul, să ştii că la magazinul din faţa blocului au pus anunţ că angajează vânzător.

Dacă faci pregătire la vreo materie, nu te duce doar ca să le fuţi banii alor tăi. Fii şi tu atent la ce căcat mănâncă profesorul ăla. Două ore pe zi nu mori.

Ai internet. Ia o pauză de la porn şi 9gag şi caută ceva folositor pe aste vaste meleaguri. Că citeşti un referat despre caracterizarea vreunui personaj sau cauţi explicaţia vreunei formule, go for it. Orice e constructiv contează.

Practic, tot ce trebuie să faci ca să iei bacul este să nu fii loază. Nu-ţi trebuie decât un semestru de atenţie şi apoi poţi să te pregăteşti pentru examenul de admitere la facultate. Felicitări.

Pentru cei nelămuriţi, vă aştept comentariile şi întrebările existenţiale. Primiţi răspunsuri din partea unui procrastinator cu bacul luat care se pregăteşte de licenţă.

Randomness of the night: WinterCamp 2015

Concluzii, sentimuri şi primele chestii la care te gândeşti când ajungi acasă.

1. Suffering because buffering. Am pierdut două meciuri de LoL pentru că 5000 ping.

2. Pentru o persoană veşnic obosită, dorm prea mult. Cred că sunt prima persoană care se poate lăuda cu dureri de la prea mult somn într-un camp.

3. Ai început vreodată să-i povesteşti ceva mamei tale şi apoi ţi-ai dat seama că ce s-a întâmplat e puţin ilegal?

4. Opening my sugar cube – I need more redeeming qualities because my amazing sense of humour isn’t getting me anywhere. (But thanks, guys, mi-aţi dat diabet. Sunteţi nişte simpatici <3)

5. Cred că am fost blestemată la naştere să mi se greşească veşnic numele.

6. A fost campul oamenilor care par să ţină morţiş să-ţi demonstreze că îşi ştiu numele. (badge cât casa la gât cu numele pe el – bună, eu sunt <insert name here>)

7. Wintercamp: hey, I got an idea

me: just fuck me up

8. Perioada perfectă să faci conjunctivită.

9. Când eu spun Marian voi spuneţi femei.

10. Mulţumesc, Suc de Mere, că m-ai lăsat să dorm în patul tău deşi nici măcar nu am făcut cunoştinţă în mod oficial.

Mulţumesc, bă, ASLS. Sunteţ’ nişte valoroşi. You give me a boner in my heart.

Vă pupă Ruki cu i.

Tall girl’s problems

Pentru că Olive se plângea aici de problemele pe care le are pentru că e scundă şi adorabilă, I’ll get to the sucky part of being quite tall.

1. E mai dificil decât pare să găseşti pantaloni care să-ţi vină okay pe şolduri ŞI să nu se oprească pe la jumătatea gleznelor. În general ai de ales între blugi care arată oribil cu adidaşi şi blugi destul de lungi pentru care ai nevoie de curea şi pe care trebuie să-i strângi de parcă ţi-ai prinde roba cu sfoară.

2. Here’s a secret. Dacă eşti înalt, ai şi tălpi mari. Vânatul unor pantofi numărul 41 care să arate cât de cât feminin este una dintre cele mai neplăcute situaţii. În special când simţi că ai avea nevoie de un număr mai mare dar ţi-e ruşine să ceri pentru că poţi vedea cu coada ochiului cum te judecă vânzătoarea minionă.

La adidaşi e mai uşor. [skate shoes site] -> shop -> men’s -> problem solved

3. Ajungem la partea în care este EXTRAORDINAR DE DIFICIL SĂ PORŢI PANTOFI CU TOC. Pentru că ajungi la 1.80 şi ceva şi trebuie să răspunzi la întrebări despre cum este vremea acolo sus, pentru că ferească sfântu’ să scapi ceva pe jos şi să trebuiască să te apleci, pentru că vei avea tendinţa de a mângâia pe cap toţi oamenii din jurul tău. Şi…

4. Băieţii adorabili de ~1.70. OH, GOD, WHY? Awkward hugs and signs of affection. The constant knee bending. Forehead kisses.

5. Comparaţia veşnică cu o girafă. Nu, nu este drăguţ. Girafele sunt, dar ceea ce faci tu nu e. pls dont

6. Rochiile pe care le poţi purta în loc de tricou. This is not Korea, stop.

7. “Îmi dai şi mie chestia aia de pe raft?”

8. Statul pe scaun. Picior peste picior. Feminin. Cu genunchii pe masă.

9. Scaunele din autobuz. Şi aici mă refer la drumurile ălea lungi în care vrei să stai comod. Dar ai două opţiuni: ori îţi aşezi capul pe chestiuţa aia şi încerci să găseşti ceva de făcut cu picioarele, ori stai cu picioarele la locul lor şi te rogi la toţi zeii ca în următoarele 4 ore să nu-ţi moară partea de sus a corpului pe care nu o poţi aşeza pe nimic pentru că nu ai loc.

10. Nu vei fi niciodată tipa scundă şi drăguţă, total îmbrăţişabilă de care vrea toată lumea să aibă grijă. Nu. Eşti fata pe care s-ar baza toţi băieţii la o bătaie şi vei fi veşnic portretizată drept demon.

10 lucruri generale pe care le-am învăţat jucând League of Legends

oHh6xUn

1. Botlane-ul este cel mai safe de jucat. Întotdeauna ai o doua persoană lângă tine pe care poţi da vina.

2. “Mi-e foame” este una dintre cele mai bune scuze pentru afk în ranked. În special dacă eşti Kassadin şi te bate Katarina.

3. Există două tipuri de jungleri: căcăcioşii care nu vor să-ţi dea blue şi căcăcioşii care urlă la tine să vii să iei blue în timp ce tu eşti în fight.

4. Ce nu te omoară îţi dă XP.
5. Ce nu te omoară îi lasă această oportunitate junglerului.

6. Francezii chiar dau surrender cu prima ocazie.

7. kurwa

8. Mai bine îţi loveşte un meteorit casa decât să ai lag.

9. “Niciodată nu mă bag fără Hanzo”.

10. RITO PLS

Bonus point: Nici măcar jucătorii de DotA nu urăsc League of Legends atât de mult pe cât o fac jucătorii de LoL.

Randomness of the night

I always liked to push my body to its limits. It’s always a good thing to do, right?
Here’s to that 10th shot of tequila.

Yeah, I can totally eat pasta for 5.

How much can I stay in the same uncomfortable position because I’m too lazy to move?

3 sleepless nights in a row? Not even a challenge anymore.

Bring me that 7th cup of coffee, please.

Pff, the posibilities are endless.

Despre cum este Ruki una dintre cele mai proaste creaturi din lume

Un titlu lung pentru o poveste scurtă. Serios, nici nu ştiu de ce-mi laud prostia şi naivitatea aici. Probabil pentru a mă asigura că nu mai fac şi alţi oameni acelaşi lucru.

În primul rând, trebuie să ştiţi că eu am încredere în oameni. Like…I really do. Mi-e ruşine să cred că cineva ar putea avea intenţii mârşave, gânduri necurate sau alte chestii d-ăstea poetice cu caracter negativ.

 

Şi uite-aşa se face că veneam eu fericită de la Megaimaj cu o livadă întreagă de lămâi după mine când apare tipul ăsta super tulburat, confuz şi disperat care mă întreabă dacă ştiu vreun OMV pe-aproape, vorbind la telefon. Pula mea, i-am explicat omului pe unde e şi a început lungul discurs despre ulei de motor şi motorină din care nu am înţeles absolut nimic. Long story short, am sfârşit prin a-i da ultimii mei bani din portofel, cu promisiunea că revine el mai târziu să mi-i înapoieze. Nu e vorba decât de vreo 50 de lei, da’, căcat, erau banii mei.

Cum? Habar n-am.

Dar părea disperat şi nah…

Bineînţeles că n-a mai apărut niciodată.

 

Advice, în cazul în care mai există oameni uşor de convins, ca mine.

Asiguraţi-vă că luaţi ceva important de la persoana respectivă, dacă vă promit banii înapoi. Acte, eventual.

Asiguraţi-vă că aveţi numărul de telefon, deşi asta nu garantează returul. E bine de avut, tho’. Eu nici măcar asta n-am făcut.

Asiguraţi-vă că nu sunteţi tâmpiţi, ca mine. Nu vreau să fiu rea, dar mai bine evitaţi să daţi bani unor străini.

 

Uite-aşa mi-a fost distrusă încrederea în umanitate.

Don’t do this. Like…ever.

Mă-ta-i happy

Dacă mai aud vreodată căcatul ăla de melodie, arunc pe cineva pe geam. Chiar dacă nu am niciun geam prin apropriere.

Subiect de meditaţie pe ziua de astăzi: cât durează până iese din trend o melodie catchy? Că există şi Dragostea din Tei, dar nu auzi pe toată lumea fredonând asta în fiecare zi şi la fiecare radio, deşi a avut şi perioada ei de glorie.

 

De fiecare dată când aud cânticelu’ ăsta mă deprim mai rău decât Depresiunea Transilvaniei şi devin mai supărată decât băieţii de la Children of Bodom. Vreau să-l tai pe preafericitul cântăcios aşa cum îmi taie el cheful de viaţă.

Comic Con 2014

Cum eu sunt mai nouă în domeniu atunci când vine vorba despre convenţii şi întâlniri d-ăstea, am fost mai mult decât entuziasmată să ajung la Comic Con. Ah, East European Comic Con, surle, trâmbiţe, gagici cu ţâţe mari şi mulţi oameni. Am avut abonament normal, deci n-am trecut pe la marele Cal Drogat sau pe la don’şoara Tonks. Daaar, am avut bunul simţ să merg tot weekendul. Can I get a hell yeah for that?

Ok. So. Best thing ever. Eu n-am ştiut la ce oră începe. Aşa că am ajuns vineri pe la…14? După care am aşteptat să ni se spună că trebuie să ne luăm brăţărele. După care am stat la o coadă. O coadă degeaba, că după 20 de minute a venit cineva să ne spună că nu se întâmplă nimic. Ne-am mutat la altă coadă. Am luat brăţări. Altă coadă la intrare. And then there was hope. A început la 16.

PROS:

– merchandise

– cool cosplayers

– gaming

– oameni pe care nu îi mai văzusem de un car de ani sau pe care nu îi văzusem niciodată irl

CONS:

– organizare aiurea. Am întrebat 3 oameni dacă mai sunt şi alte standuri de merch pe lângă cele din the main hall până să i se facă milă de mine unui tip şi să-mi spună că merch-ul e în sala cu tronul.

– prea puţin merch

– Nu am înţeles nici acum care a fost faza cu înscrierea la LoL. Era un tip care alegea oameni randomly din mulţime. Oook…

– Dacă nu stăteai la 5 cozi să te joci sau preferai să nu stai să te uiţi la stream-uri de la All-Star 2014, nu prea aveai nimic de făcut.

 

 

Mi-am cumpărat o groază de chestii simpatice de care nu aveam nevoie absolut deloc. Ar fi trebuit să fac un haul or smth.

Printre altele, mi-au plăcut fetele de la forever young, o domnişoară extrem de simpatică din Bulgaria cu cele mai drăguţe sketch books ever, Alex Deva a cărui carte am cumpărat-o mai mult din greşeală (revin cu review), Giorge Roman – check him out, he’s super cool, şi băieţii cu 1865233836 de figurine, inclusiv o superbitate cu Ezio de care m-am îndrăgostit, dar care costa cât două salarii de-ale mele.

Aveam de gând să pun şi poze, dar îmi este LENE. Mi-a plăcut tipa plinuţă cu bila aia stranie şi mov, Ashe şi Connor din Assassin’s Creed. Mi-au plăcut mai mulţi, dar pe ăştia i-am ţinut minte.

Ok, şi poze, after all. Din fericire, nu îi puteti vedea părul de Justin Biever al lui Connor. Totally not cool.

Also, scuzaţi pozele. I can’t do better.

IMG_6852 IMG_6872 IMG_6949

 

Dacă îmi mai amintesc ceva important de menţionat, fac un update.

Care a fost pe-acolo, cum vi s-a părut?